Jurnalul ultimilor ani 1938 - 1940 (inedit)

O opera in care atitudinea morala si loialitatea joaca un rol asa de mare poate parea invechita multor oameni de azi. Solidaritatea nationala pe care N. Iorga a predicat-o necontenit a ramas o formula conventionala, repetata la festivitati, in timp ce o faramiteaza imbranceala partidelor si a intereselor personale. Se publica astazi pentru prima oara caietele XX-XXII, care intregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seara inainte de sfarsitul in fata unui pluton de executie improvizat. Existenta acestui material inedit a fost complet necunoscuta publicului, chiar istoricilor preocupati de biografia invatatului sau de ilustrarea activitatii politice din ultimii ani de pace inainte ca tara sa fie absorbita de-al Doilea Razboi Mondial. Cititorii partii precedente a jurnalului vor gasi detalii despre cum a evoluat situatia si despre regimul acelor ani, cu care Iorga a colaborat, dar il vor recunoaste si pe el insusi, chiar daca unele aspecte – nemultumire coroziva, resentiment, vanitate – care i-au influentat relatiile personale apar aici intr-o lumina mai puternica. – Andrei Pippidi