Anii urii

„în 1946, George Orwell Spunea Că Scrie Pentru Că Există Minciuni Pe Care Vrea Să Le Denunțe Şi Fapte Asupra Cărora Vrea Să Atragă Atenția; În Primul Rând, Spunea El, Doresc Să Fac Să Se Audă O Voce. Am Scris Multe Dintre Articolele Cuprinse În Această Carte Cu Acelaşi Sentiment: Că Există Undeva O Minciună Şi Că Sunt Dator, Față De Cei Care Nu O Văd Ori Se Complac În Ea, Să O Scot La Iveală – Sau, Mai Bine Spus, Să O Dau În Vileag. Devenită Prin Mistificare Şi Distorsiune Ortodoxia Morală A Unor Politici Din Ce În Ce Mai Agresive, Minciuna Asta Ne-a Marcat Viețile Atunci Şi Continuă Să Ni Le Infecteze Acum. Atunci Propovăduia Eliberarea De O Dictatură Care Nu Exista, Acum Profesează Eliberarea De O Conspirație, A Statului Paralel, Care Nu Există. Scopul, Atunci Şi Acum, Era Controlul Statului Prin Ocuparea Lui. Pentru A Fi Permanentă, Ocuparea Trebuia Urmată De Transformarea Sistemului Legal Într-un Sistem De Legalizare A încălcărilor Legii. Este Ceea Ce Se Petrece De Câțiva Ani Cu Justiția, Sub Ochii Noştri Uluiți Şi Neputincioşi. Mecanismul, Cinic și Nerușinat, E Foarte Simplu: Subordonarea Justiției Față De Interesele De Partid Şi Legalizarea Abuzurilor Derivate Din Aceste Interese Prin Scoaterea În Afara Legii A Sancțiunilor Legale Prevăzute Împotriva Lor. În Faust Ii, Goethe Numea Asta Impunerea În Mod Legal A Fărădelegii. E Ceea Ce Trăim.“ – Horia-roman Patapievici